Sergiu Celibidache este una dintre personalitățile cele mai fascinante ale culturii române. Nu doar un dirijor, un muzician, ci un filozof al sunetului. A respins înregistrările pentru că, spunea el, „muzica există doar în momentul în care se cântă”.
In biografiile sale apar două date de naștere, una potrivit calendarului iulian, 28.6.1912, și alta, 11.7.1912, după calendarul pe stil nou, adoptat de Regatul României în anul 1919 (Transilvania și Bucovina, care au făcut parte din Imperiul Habsburgic, folosiseră deja calendarul gregorian, din 1590 Transilvania și din 1773 Bucovina).
Să le analizăm pe amândouă.
28.6.1912
Suflet 10 (Corpul radiant) – E un suflet care emană forță și autoritate spirituală. Numărul 10 guvernează carisma, dar și nevoia de a conduce prin lumină, nu prin putere. În cazul lui Celibidache, această lumină era „adevărul” muzicii trăite pe viu. Nu dirija ca să impresioneze publicul, ci ca să provoace o epifanie sonoră. 10 e un număr de maestru al energiei – are capacitatea de a canaliza ceva vast, cosmic. Nu întâmplător, în prezența lui orchestra devenea un organism viu.
Karma 6 (Corpul inimii) – Viața lui a fost o lecție despre armonie, dar și despre tensiunea dintre iubire și perfecțiune. 6 este arhetipul frumuseții și al echilibrului, dar și al exigenței. În Karma, acest număr arată că trebuia să învețe iubirea necondiționată. Relațiile sale cu colegii și instituțiile muzicale erau marcate de exact acest conflict: iubirea de artă și neputința de a accepta compromisuri.
Dar 3 (Mintea pozitivă) – 3 este darul comunicării și al inspirației. El avea o minte sclipitoare, capabilă să îmbrace gândurile abstracte în metafore geniale. În conferințele lui despre fenomenologie, vorbea cu un farmec aproape oracular. 3 este și darul bucuriei, al jocului. În el, acest număr se exprima prin fascinația pentru ritm, pentru mișcare – simțea muzica în toate structurile ei matematice și vii.
Cunoaștere 4 (Mintea neutră) – Experiența acumulată de sufletul său este aceea a ordinii. 4 este arhitectul cosmic, cel care înțelege legile universului și le aplică. Nu era un romantic, ci un maestru al structurii: fiecare frază muzicală trebuia să respire proporția perfectă. Aici se vede și influența sa filozofică: pentru el, muzica era un exercițiu de conștiință.
Calea vieții 11 (Corpul spiritual) – 11 este numărul iluminării. Este drumul către o conștiință extinsă, către revelația unității dintre materie și spirit. Celibidache trăia exact această tensiune: arta ca drum spre transcendență. Dirija ca un inițiat. 11 atrage adesea o viață de contradicții, dar și de viziuni profetice. Nu toți l-au înțeles, pentru că 11 trăiește într-un nivel de percepție greu de tradus în convenții sociale.
Dacă luăm data de 28 iunie 1912 (stil vechi), avem un Suflet 10 – dirijorul cosmic, cel care radiază energie și caută să conducă totul spre o ordine superioară. Dacă luăm data 11 iulie 1912 (stil nou), avem Suflet 11 – un număr mistic, legat de revelație, percepție extinsă și transgresarea dualității.
Privindu-i viața, s-ar putea spune că harta de pe stil nou (11 iulie) îl descrie mai precis pe omul care a fost.
Pentru 11.7.1912 avem:
Sufletul 11 nu caută puterea, ci iluminarea. 10 emană, 11 transcende. Iar Celibidache n-a fost niciodată un „șef de orchestră” în sensul clasic. Refuza autoritatea convențională. El voia ca muzicienii să fie conștienți, nu doar disciplinați. 11 e vibrația maestrului care nu învață prin reguli, ci prin prezență. Exact ceea ce făcea el.
Karma 7 se potrivește mai bine: 7 e corpul auric, numărul contemplativului, al celui care caută adevărul prin introspecție și tăcere. Budismul Zen, pe care l-a îmbrățișat, este esența acestei energii. În 7, omul caută răspunsuri nu în lume, ci în propria conștiință. Celibidache trăia în această frecvență: fiecare sunet era o meditație, nu o execuție.
Calea 4 (din 22) arată un destin dublu: pe de o parte, viață disciplinată, ancorată în studiu (4), pe de altă parte, o misiune spirituală majoră (22, număr maestru al construcției divine). Nu e întâmplător că a fost și profesor, formând generații întregi de dirijori, dar și un „constructor de realitate” – pentru el, orchestra era un microcosmos spiritual.
Cunoașterea 4 rămâne axul ordinii universale. În combinație cu 11, ea dă acel tip rar de mistic rațional – omul care percepe misterul, dar îl explică riguros. Așa se explică de ce putea vorbi despre Zen și fenomenologie cu aceeași claritate cu care analiza o partitură de Bruckner.
Darul 3, al inspirației și expresivității, e comun ambelor hărți. Dar în contextul 11–7–4, el devine canalul prin care inefabilul capătă formă: cuvântul, gestul, respirația dirijorului devin limbaj sacru.
Așadar, dacă am privi prin prisma evoluției spirituale, harta din 11 iulie 1912 reflectă nu doar omul, ci și maestrul interior care a fost Sergiu Celibidache – un inițiat în vibrația 11, condus de contemplativul 7, ordonat de arhitectul 4 și inspirat de mintea creatoare 3.
Versiunea din 28 iunie aparține unui om al forței, dar cea de 11 iulie aparține unui om al luminii.
Și viața lui arată clar că a fost mai degrabă un iluminat decât un conducător.
Să punem cele două hărți AKARA una lângă alta, ca două partituri scrise pentru aceeași orchestră, dar în tonalități diferite.
Varianta „stil vechi” – 28 iunie 1912
Suflet 10 (Corpul radiant)
Karma 6 (Corpul inimii)
Dar 3 (Mintea pozitivă)
Cunoaștere 4 (Mintea neutră)
Calea 11 (Corpul spiritual)
Această hartă vorbește despre un maestru al ordinii prin carismă și emoție.
10–6–3 e o triadă care exprimă o iubire pasională de perfecțiune: omul care vrea să transmită frumusețea în forma ei cea mai pură. 10 impune, 6 înduioșează, 3 fascinează. Este harta unui dirijor care emană lumină puternică, aproape solară, dar care cere supunerea totală față de viziunea sa. 4 (Cunoaștere) îl ancorează în rațiune, iar 11 (Calea) îi dă o viziune profetică.
Aceasta este harta lui Celibidache – arhitectul sonorului, omul care construiește catedrale din vibrații.
Varianta „stil nou” – 11 iulie 1912
Suflet 11 (Corpul spiritual)
Karma 7 (Corpul auric)
Dar 3 (Mintea pozitivă)
Cunoaștere 4 (Mintea neutră)
Calea 4 (din 22)
Aceasta e deja o altă octavă – o vibrație de maestru interior, nu exterior.
Sufletul 11 caută unificarea contrariilor, iar Karma 7 îl orientează spre meditație și tăcere. În această hartă, orchestra nu e un instrument de control, ci o poartă spre iluminare. 4–4 (Cunoaștere și Cale) oferă o structură solidă, dar 22 (componenta maestră a Căii) dezvăluie misiunea spirituală de a construi poduri între lumi: între Occidentul rațional și Orientul contemplativ.
Aici îl vedem pe Celibidache – inițiatul Zen, omul care predica prezența și ascultarea totală a momentului.
Punctul de transformare: de la 10 la 11
Trecerea de la Suflet 10 la 11 e o trecere de la controlul luminii la fuziunea cu ea.
10 spune: „Eu sunt sursa.”
11 spune: „Eu sunt inspirația”
Această mutație explică evoluția lui Celibidache: la începutul carierei (perioada germană timpurie) a fost un perfecționist intransigent, dar după anii ’60, odată cu apropierea de budismul Zen, energia sa s-a transformat – a început să vorbească despre „inexprimabilul” din muzică, despre sunetul ca fenomen de conștiință.
Dacă privim în ansamblu, ambele hărți sunt adevărate, dar pentru perioade diferite din viața lui.
– Harta veche (28 iunie) corespunde tânărului Celibidache: intelectul, autoritatea, disciplina.
– Harta nouă (11 iulie) corespunde maestrului matur: conștiința, liniștea, transcenderea formei.
E ca și cum el ar fi trecut, în propria viață, de la calendarul iulian (timpul rigid, ordonat) la cel gregorian (timpul interior, viu).
Un fel de inițiere cosmică prin trecerea timpului însuși.
